Poesia

Isola fredda,

Vetusta

Landa

Fulgida

Eretta

Su braci

Disfatte

E orme

Di fuoco,

Cupa

Rincorre

Una bruna

Sfumatura.


Tiepida 

Abbraccia

Nostalgia,

Socchiusa

Deriva

Che onde

Infrange.


Turpe

Intreccio

Attanaglia.


Sfibra

Docili

Note

Di ruggine

E quiete.


Verrà 

Un ricordo

Ai margini

Lesi.


Durerà 

Un secondo.

Lieve

Trapasso

Che un silenzio

Di allora

Accarezzerà 

Tra pingui

Lacrime

Incolte.



Andrea Ravazzini 



Commenti

Post popolari in questo blog

Figlia lontana di cenere e sogni

Respiro indenne

Poesia: a Gloria